Carla
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 32
|
|
Urasc ipocrezia, idiotenia, lucrurile facute fara nici un rost, prostia, indolenta, indiferenta, hilaritatea, stangacia, tristetea, melancolia, singuratatea, falsitatea, dusmania, egoismul, izolarea, minciunile, tradarea, lipsa de comunicare, nesiguranta, lasitatea, aparentele, intrebarea " ce vor zice? ", ingamfarea, masinatiile, atacurile catre emotie, superficialitatea, tertipurile, sentimentele uitate, iubirile ascunse, suferinta, lacrimile varsate degeaba, vanitatea... A, si manelele, creierul pan , sucul de greph, pizza fara ketchup si cafeaua tare.
Numele meu este Ioana Sihota ( prietenii imi spun Jo) si presupun ca tocmai ai citit lucrurile pe care le dispretuiesc din adancul sufletelului meu mic si negru. Sunt o fiinta practica, perseverenta, optimista, idealista si visatoare. Imi place rock- ul ( dar nu cel " suparat" ), imi place sa ies in oras cu prietenii, sa mananc pizza, sa citesc si sa merg la cinema, culorile verde, albastru, portocaliu si galben, excursiile la munte, ciocolata calda, lumanarelele parfumate, provocarile si, in special viata. Desi cateodata par zapacita si dementa de- a binelea, aparentele pot insela; sunt, de fapt in mai multe feluri ca sa zic asa ... Locuiesc in capitala, am un frate mai mare pe nume David si imi place camera mea din mansarda ( am dus lupte groaznice cu frati- miu pana am reusit sa pun mana pe ea, ar fi culmea sa nu fiu mandra...).
[img][/img]
Dar destul despre viata mea actuala. Vreau acum sa- mi amintesc de vacanta trecuta si de toate chestiile misto care s- au intamplat de- a lungul ei.
Tata imi promisese demult, ca, daca voi termina cu o medie acceptabila clasa a 9-a, ma va trmite pe timpul verii la prietena mea cea mai buna, Mel, care sta in Germania. Mel s- a nascut in Romania si a stat pana la 8 ani aici impreuna cu mama ei romanca si tatal ei neamt. Apoi s- a mutat si nu ne- am mai vazut din 2003. Oricum, distanta nu ne- a impiedicat sa vorbim si sa ramanem best friends ever.
[img][/img]
Vara asta si eu si tata ne- am tinut de cuvant si astfel am ajuns in Germania- doar eu, logic. Voi incerca de acum incolo se reproduc ce s- a intamplat in cea mai k- lumea vacanta din my entire life.
Cum am coborat din avion am zarit o placuta cu numele meu pe ea. Am fugit cat am putut de tare fiindca de- abia asteptam sa- mi strang in brate prietena.
- Hey! Mi- a fost super dor de tine! Ce faci? Cum o duci? Trebuie sa- mi povestesti tot ce se petrece in viata ta cu lux de amanunte si o vei face chiar daca va trebui sa- ti scot cuvintele cu clestele.
Mel nu- si exteriorizeaza sentimentele adevarate cu usurinta; in rest, are obiceiul de a spune verde- n fata tot ce crede.
- Si mie mi- a fost dor de tine! Rau, rau, rau de tot! Si faza cu povestitul... E valabila si pentru tine...
Drumul spre casa ei a fost destul de linistit. Mel mi- a spus ca ai ei au construit un fel de foisor, de casa pentru oaspeti in imensa lor curte si ca ne- o pun la dispozitie pe parcursul sederii mele acolo. Aveau si mansarda, asa ca, nici o sansa sa mi se faca dor de camera mea...
In prima seara n- am dormit deloc. Am povestit tot ce ni se intamplase in ultimul timp, am baut ciocolata calda si am ascultat Tokio Hotel - pe vremea aia n- auzisem de ei si cand i- am vazut intr- un poster al lui Mel i- am zis:
- Wow! Super! Vad si eu, in sfarsit, o trupa rock cu doi baieti si doua fete!
- Care fete? m- a intrebat Mel, aruncandu- mi o figura care voia probabil sa insemne " De pe ce planeta ai aterizat? "
- Astea doua, i- am zis si am artat spre Bill si Tom, nestiind, bineinteles ca sunt baieti...
- , da, IA, sunt baieti...
- Ce??? Faci misto de mine?
- Nu, sunt baieti, frati gemeni. Pe brunet il cheama Bill, pe cel cu dread- locks, Tom. Cel de la baterie e Gustav si celalalt Georg.
- Mda...Imi plac piesele... De fapt, deocamdata sunt doar dragute. Tre sa le mai ascult de cateva ori, sa ma obisnuiesc, sa- mi dau seama care e care... Sunt promitatoare
Nu mi- a fost greu... Cu timpul am invatat pana si versurile, desi nu inteleg o boaba germana, am inceput sa colectionez articole, insigne, tricouri, pana si boxeri!
Culmea! Stateam acolo de catva timp, dar Tokio Hotel nu dadusera nici un concert. Intelesesem ca dupa 23 de concerte in primavara, Bill ragusise, ceilalti erau franti si fanii se cam enervasera... Tocmai de- aia baietii isi luasera o vacanta. Grozav! Tocmai cat stateam eu acolo ei aveau vacanta!...
Sau, poate ca lucrurile nu stateau chiar atat de rau pe cat imi inchipuiam eu... Spre sfarsitul vacantei se anunta cu surle si trambite revenirea trupei Tokio Hotel pe data de ... ! Cu ocazia asta se facea si un concurs: daca erai fan adevarat, trebuia sa mergi la sediul unui post de radio cunoscut si spui de ce anume iti place trupa. Se alegeau 4 persoane, care aveau ocazia sa stea o saptamana cu idolii lor, intr- o casa special amenajata pentru asta, aveau free- pass in culise, sedinte de infrumusetare, masaj, styling, sauna, produse cu marca Tokio Hotel si o gramada de alte chestii de gen.
- Hey, Jo! Ai auzit?
- Ce?
- Revin Tokio Hotel! Fac si un concurs! Participam?
- Normal!
Si am fost... Am intrat pe rand si am plecat super entuziasmate... La o saptamana Mel a primit un telefon si i s- a spus ca e una dintre cele 4 castigatoare.
- Super! Iti dai seama? O sa stai o saptamana intreaga cu ei! Oh my God!
- Si tu? Nu merg fara tine... Ii sun si le spun ca renunt...
- What? Ai innebunit de- a binelea? Nu toti au sansa ta! Dai cu piciorul unei ocazii care s- ar putea sa nu mai apara niciodata? Lasa- ma pe mine! Go and have fun cat pentru doi!
- Esti sigura?
- Nu. Sunt extrem de sigura!
- Mi- au spus ca peste trei zile au concert aici. Mergem?
- Normal!Tu crezi ca ratez sa- l vad pe frumuselul de Bill? Pentru nimic in lume!!!
Pregatirile pentru concert au fost intense. A fi femeie e mai greu decat a fi fermier- ai atat de multe de recoltat si ierbicizat: picioare de epilat, subrate de ras, sprancene de pensat, calcaie de frecat cu piatra ponce, piele de exfoliat si de cremuit, pete de curatat, radacini de par de vopsit, celulita de masat, unghii de lacuit, gene de rimelat. Toate aceste operatiuni sunt atat de bine sistematizate, incat a le neglija fie si numai cateva zile poate provoca un dezstru. Dar, am supravietuit! Ca haine mi- am pregatit o fusta mini de blugi si un maiou negru cu un semn alb, misto pe el si baschetii negri cu sireturi albe. Pe fusta mi- am pus toate insignele cu Tokio Hotel. M- am machiat, m- am frezat... Eram gata. Mel la fel... Ea isi facuse bagajele fiindca din seara aia urma sa petreaca saptamana cu baietii din trupa!
Am ajuns la locul show- ului si m- am plimbat putin cu prietena mea pe- acolo fiindca ei trebuia sa- i dea permis special, ecuson, ma rog... Pana la urma concertul a inceput.
Ne- am asezat in primul rand ca sa fim sigure ca nu pierdem nimic ( cel putin, eu). Jung und nicht mehr jugendfrei, Beichte, Ich bin nicht ich si Schrei: acum era momentul asteptat. Mel mi- a spus ca in fiecare concert Bill alege pe cineva din public sa urce pe scena si sa cante putin cu el piesa. Cred ca in momentul ala ma rugam la toti sfintii, heruvimii, la Maica Precista, Fiul Tatalui si la Sfantul Duh sa faca minunea de a ma lua pe scena. Si ma- nchinam si ma rugam si ma- nchinam si ma rugam de era cat pe ce sa n- aud cand Mel ma striga de nebuna sa urc pe scena ca m- a intrebat Bill cum ma cheama. M- au luat body-n guarzii pe sus si din greseala cand am ajuns pe scena am calcat nu stiu cum de mi- am sucit putin glezna. Oricum nimic n- avea sa ma impiedice sa merg la Billutza al meu si sa cant Schrei cu glasciorul meu lin, lin, crsitalin. Iti dai seama ca in momentul in care m- a intrebat Bill daca stiu versurile am stat sa- i explic ca nu vorbesc germana, dar ca stiu versurile si pana la urma a iesit bine. Ba mai mult! L- am luat in brate si l- am pupat! Eram the happiest person in the entire world!
Si, totusi, sirul lucrurilor bune care mi se intamplau nu s- a oprit: cand am intrat in culise, impresarul lor m- a intrebat daca vreau sa fiu cea de- a patra persoana care va sta in casa aceea timp de o saptamana. Fata care castigase initial a avut nu stiu ce problema si n- a putut ajunge.
Am refuzat...
Vrajeala! Cum era sa renunt? I- am spus tipului ca nu am nici un bagaj facut si mi- a pus imediat la dispozitie o masina. L- am rugat sa- mi imprumute telefonul lui sa- i scriu un mesaj lui Mel, sa nu se sperie...
O.K. Bagajele le- am facut, pe Mel am anuntat- o unde sunt, problema e piciorul... Inca doare, dar nu conteaza. N- o sa ma las infranta de o luxatie...
Prima chestie pe care am zis- o cand am ajuns la casa? WOW!
[img][/img]
Arata super- mishto! Cineva mi- a luat bagajele; am ramas in mana doar cu o geanta nu prea mare, in care aveam un prosop si produsele de care ai nevoie pentru igiena personala: sapun, gel de dus, sampon, periuta de dinti, mp3 playeru si camera( ma rog, ultimele nu sunt pentru igiena personala).
Se pare ca ajunsesem prima fiindca era cam pustiu in casa. Eram obosita, piciorul ma deranja si aveam mare nevoie de un dus, asa ca am intrat in prima camera care mi- a sarit in fata. Doar ca s- a ivit o problema... In timp ce faceam eu dus linistita aud o usa trantita si pe cineva zicand ceva in germana. Faza era ca nu am putut sa disting bine daca era voce de fata sau de baiat din cauza apei care curgea . Oricum, nu mi- am facut prea multe griji, m- am gandit ca se aude din alta camera... Ma sapuneam eu linistita cand aud usa deschizandu- se. Fuck! Cineva tocmai intrase peste mine in baie! Am oprit dusul si am intrebat:
- Cine naiba e acolo?
- Poftim? a intrebat la randul ei persoana de dincolo de cabina de dus.
- Cine e acolo?
- , Bill... Asta e camera mea... Sau cel putin ar trebui sa fie...
- Oh my fucking God!
- Poftim?
- A, nu nimic. Bill? Imi cer scuze ca am intrat asa... Nu stiam ca e camera ta, nu era nimeni prin zona care sa- mi spuna pe unde sa o iau... N- am vrut...Chiar aveam nevoie de o baie...Aaaaa... Ies imediat.
- O.K. Nici o problema. Nu te grabi. Doar n- o sa iesi cu clabuc in cap... Tu esti fata cea noua, nu? Mi- au spus ca te- au luat in locul celei care nu stiu ce- a patit.
- Da, eu sunt. Chiar imi pare rau... Sincer!
Doamne! Cat de jenant! Aveam marea ocazie de a sta o saptamana cu baietii de la TH, si eu o dadeam in bara inca din prima secunda??? Pana la urma am terminat cu dusul, m- am infasurat in prosop fiind hotarata sa ies cat mai repede din camera aia si eventual sa umblu cu o punga in cap tot restul saptamanii... Am deschis usa de la baie si eram gata s- o rup la fuga, cand... nenorocitul de picior a inceput sa ma doara si mai tare ca inainte. La cat de disperata eram nici nu ma mai uitasem daca Bill mai era sau nu in camera. Era...
- Ce s- a intamplat cu piciorul tau? m- a intrbat in timp ce mi- a pus bratul pe dupa umarul lui si m- a jutat sa ajung la pat ca sa ma asez...
- Pai, m- am ranit in timpul concertului. Stii, cand am urcat la Schrei? Nu- i nimic grav, trece, i- am zis si am dat sa ma ridic si sa plec. Ideea era ca piciorul meu chiar avea o problema si nu m- a lasat sa fac nici un pas.
- Intotdeauna esti atat de incapatanata? Ce te costa sa stai putin aici? Nu musc... Am o crema foarte buna pentru cazuri de- astea. Stai numai s- o gasesc.
S- a dus la geamantan si a inceput sa cotrobaie pana cand a dat de crema aia.
- Daca si de data asta o iei la fuga...
- Depinde... Doare?
- Pe cuvant de cercetas ca nu...
Bai frate, era prea tare! Bill ma dadea pe mine cu creme dezinflamatorie la glezna? Wake up, girl!
- Apropo, eu sunt Jo...
- Stiu...
- ???
- De la concert... Te- am intrbat cum te cheama inainte sa urci pe scena... Mi- a spus prietena ta, nu stiu ce patisei...
- Ma rugam la toti sfintii sa ma alegi pe mine. Nu credeam c- o sa- mi retii numele...
- Nu sunt chiar atat de ramolit.
- Nu asta voiam sa spun. Ma gandeam ca vine atata lume la tine, incat...
- Stai calma, am inteles. Glumeam.
In tot timpul asta imi masa glezna ranita. Crema aia era mentolata, el avea mana usoara, chiar se pricepea la masaj( sau, ma rog, ce facea el acolo) , deci, in concluzie, senzatia era super- tare.
Dar, ca de obicei, a trebuit sa stric eu tot...
Chiar cand el voia sa se ridice, sa spuna c- a terminat si ca n- ar trebui sa ma mai doara chiar atat de tare, eu m- am aplecat si am dat cap in cap... Saracutul, mi se facuse asa o mila de el. Dupa ce ca ii invadasem camera, ii pusesem stapanire pe baie, fusese atat de dragut ca m- a ajutat cu glezna, eu ce faceam? Iii dadeam un cap in gura... Ma rog, un cap... in cap...!
- Scuze, scuze, scuze! Trebuia sa ma anunti ca vrei sa te ridici!
- Mama, da ai un cap tare...
- Stiu, i- am zis si am incercat sa- i fac aer cu mana.
Culmea, in timp ce eu incercam cu disperare sa indrept tampenia, el a inceput sa rada. Trebuie sa recunosc, chestia asta a dezmortit putin atmosfera. Am inceput si eu sa rad. La un moment dat, ne- am oprit si ne- am privit in ochi. Apoi, i- am luat creama din mana si l- am intrebat.
- Crezi ca functioneaza si in cazul tau?
- Habar n- am. Ce- ar fi sa incerci?
Mi- am pus pe varful degetelor putina si am incercat sa- l dau cat mai delicat cu putinta, cu teama sa nu mai provoc alte daune... Faza e ca in timp ce ma apropiam de locul in care l- am lovit, Bill m- a sarutat. Am ramas masca... Dupa aia ,a urmat o pauza dureroasa de cateva secunde.
Poate c- ar fi mai bine sa pleci, mi- a zis si mi- a aratat politicos usa. Acum ce mai facusem? Nu, deci de data asta, chiar nu mai facusem absolut nimic! Nu eu l- am sarutat pe el, ci invers. Sincer, nu i- am inteles reactia, dar eram si- asa cam teleghidata, asa ca am iesit...
A doua parte
A doua zi, nici nu m- am trezit bine si Mel mi- a zis sa ma spal, sa ma aranjez si eu putin ca au venit vreo doi medici sa ma consulte. Frate! Ce s- a creat atata agitatie pe langa glezna mea? Trecea o data si- o data... Ma intrebam doar cine i- a chemat...
Dupa consultatie au intrat toti in camera( si cand zic toti, ma refer chiar la toti: Georg, Gusti, Tom, Bill, Mel, Amelie si Sophie- celelalte doua castigatoare, tipul ala cu ochelari care ii insoteste mereu pe baieti in turneu) , parca eram unul dintre cele mai rare exponate de la nu stiu ce muzeu de prestigiu...
Medicii i- au comunicat tipului cu ochelari ca nu- i nimic grav( ceea ce incercam si eu sa le spun, doar ca nu ma auzea nimeni), dar ca va trebui sa- mi faca niste injectii vreo doua zile si stau cu glezniera.
- Poftim? Injectii? Mel, au innebunit? Stii ce? Cred, de fapt nu cred, sunt sigura ca medicii astia sunt niste sarlatani. Vor sa le ia banii degeaba pe injectii, pentru ca glezna nu ma mai doare chiar deloc. Uite, i- am zis si am incercat sa- i arat cat de mobila este, doar ca imi scrasneau dintii de durere...
- Nu fii copil!
- Am 16 ani, imi cer scuze, dar chiar nu pot evita lucrul asta! Nu tine de mine!
- Ce se intampla? a intrebat- o tipul cu ochelari pe Jo.
- Are fobie la ace. Nu le suporta. Refuza sa faca injectia.
A urmat o " sedinta de comitet" de vreo juma de ora, in care m- au lasat singura si s- au dus sa vorbeasca.
Dupa aceasta pauza, la mine in camera a intrat Bill.
- Nu crezi c- ar fi mai bine sa faci injectiile alea o data si scapi de durere in doua zile, decat sa te chinui vreo doua saptamani degeaba?
- Poftim? Cine te crezi? Mama? Nu esti in masura sa- mi spui ce sa fac cu viata mea. N- ai habar din ce motiv nu vreau sa- mi fac injectiile, asa ca ar fi mai bine sa te ocupi de treburile tale si sa ma lasi pe mine in pace. Cine te- a trimis? Mel? Anunt- o ca nu ma va convinge sa mi le fac nici daca- l aduce pe papa. Acum, daca esti dragut, usa e in partea aceea.
Ii platisem cu aceeasi moneda. M- am gandit mai bine si gestul lui de seara trecuta fusese chiar nepoliticos. La urma urmei, eu n- aveam nici o vina ca nu stia de viata lui si-l apucau crizele hormonale la ore fixe.
Spre uimirea mea, Bill s- a facut ca iese si s- a intors, spunandu- mi:
- Nu vrei sa- ti faci injectiile pentru ca esti o lasa. Ti- e frica de un simplu ac. Ma intreb, daca nu poti face fata unui asemenea mic detaliu, cum o sa te descurci in viata... Pacat... Pareai altfel... Se pare ca m- am inselat... si a inceput sa imite o gaina...
- Hate u! I- am zbierat si , din pacate pentru mine la momentul respectiv, n- am nimerit cand am vrut sa- l lovesc cu perna, fiindca a inchis usa prea repede.
Imediat dupa, Mel a intrat in camera.
- Ce s- a intamplat? m-a intrebat ea.
- Cheama- l pe medic.
- Cum?
- Cheama- l pe medic si spune- i ca vreau sa- mi faca injectia acum...
La cateva ore dupa ce m- au intepat, m- am simtit sincer, mult mai bine. Ne- am reunit toti intr- o camera: urma sa se traga la sorti care concurenta va sta cu fiecare membru al formatiei. Amelie l- a ales pe Gusti, Sophie pe Georg, mie mi- a picat Bill, de unde rezulta ca Mel a ramas cu Tom...Am observat atunci ca Tom si Mel se aflau intr- o disputa continua.
Tom: - Nu- i asa ca la preselectie ai spus ca eu sunt cel mai frumos, cel mai sexy si ca- ti doresti sa petreci o saptamana doar cu mine?
Mel : - Nu. La preselectie am spus ca ma streseaza atitudinile cacacioase, arogante si razgaiate ale asa- zisilor macho care poarta boxeri cu Picachu...
Nu- mi venea sa cred! Mel tocmai il facuse pe Tom cacios arogant si razgaiat?A, si a insinuat ca mai poarta si boxeri cu Picachu? In camera mai ramasesem doar eu si Bill si eram amandoi pe jos de ras dupa faza asta. Mel, in schimb, si- a luat o atitudine demna, s- a ridicat si a plecat, lasandu- l pe Tom sa mediteze la tot ceea ce auzise. La cateva secunde, s- a ridicat si el si a plecat. Noi, ceilalti doi, inca radeam in hohote.
- Nu crezi ca noi doi am inceput cam prost? m- a intrebat Bill dupa ce a reusit sa se potoleasca.
La cat de bine ma simteam in momentul ala, ce era sa zic?
- Ce- ar fi s- o luam de la inceput?... Bill Kaulitz, incantat.
- Jo Sihota, asemenea...
Apoi, ne- a pufnit din nou rasul pe amandoi...
Bill: - Ce crezi ca se- ntampla cu astia doi?
Jo: -Mai bine nu- ntreba...
Seara, Tom parea cam tulburat. Ne- am strans sa ascultam muzica, sa mancam ceva, sa petrecem timp impreuna, ca doar de asta se facuse concursul, nu? Tom, insa se tot uita inspre podea. Avea pozitia lui tipica de Tom ( adica, ceva de genul:
si nu zicea nimic).
Gusti: - Bun partener de conversatie pardoseala? Va- ntelegeti bine? Vad ca ati inceput sa va imprieteniti...
Bill: - La ce te tot uiti cu atata atentie?
Mel: - Stii care e faza? " Chestia" la care se uita este atat de mica, incat trebuie s- o studieze cu atentie ca s- o poata observa...
Tom: -Ha, ha, ha! Ce hazlie esti! Aproape ca m- ai facut sa rad... Ma gandeam, Bill, ce naspete sunt blondele oxigenate( completez aici ca Mel e blonda, deci probabil se referise la ea).
Mel: - Nu- i nimic, nici mie nu- mi plac crescatorii de paduchi. Apropo, cat mai e kilu ?
Tom: -Auzi, Georg? Nu- i asa ca parul drep nu mai e la moda? Se poarta buclele anul asta...
Mel: - Tu nu vezi ce lasagna ai in cap?
Ma rog, si discutia asta s- a terminat seara, tarziu, cand tuturor le era extrem de somn si se plictisisera de atacurile dintre cei doi...
In seara urmatoare trebuia sa mergem toti la un party dat in cinstea baietilor. Mel arata super. La celelalte nici nu m- am mai uitat; pareau total nesemnificante pe langa ea. Faza e ca, din clipa in care a vazut- o ,Tom a inceput sa faca un misto crunt, ba de haine, ba de machiaj... De data asta, Mel n- a zis nimic, insa in adancul sufletului, chestiile astea o dureau. Si totusi, n- a zis nimic, pana spre sfarsit. Cand parea ca Tom ramasese fara resurse, Mel i- a spus:
- Tu sa nu mi te mai adresezi cate zile oi avea... Daca o faci, s- ar putea sa- ti para rau... , m- a luat de mana, si ne- am indreptat amandoua spre limuzina...
Bill: - Esti bou, frate! Bou!
Intr- un fel, in seara aia,insa ceva mai tarziu, Mel a fost razbunata. Ca de obicei aflasem ca se intampla destul de des in ultimul timp- Tom s- a imbatat crita, s- a luat de gacica unuia si si- a luat- o rau de tot. Si cand zic rau de tot, pe bune ca rau de tot... Norocu lui ca nu i- a prea dat la fata si ca inca putea sa apara pe sceana( urmatoarea seara aveau concert).
Spre miezul noptii, cand am ajuns acasa, Tom, aproape treaz, s- a rezemat de- un perete de pe hol si s- a asezat acolo.
Mel: - Ce poate fi mai patetic decat un baiat smiorcaindu- se si gandindu- se ca va ramane toata viata singur.
Tom: - De ce nu te duci...
Mel: - Ei, ei , ei! Aminteste- ti ce- am discutat mai devreme: daca mi te mai adresezi vreodata in viata ta, s- ar putea sa regreti... Adevarul supara? Ti- e chiar atat de greu sa recunosti ca in spatele imaginii de Johnny Bravo, barbatul fatal, se ascunde un adolescent speriat, dispus sa- si cumpere "iubirea", neincrezator in el si in ceea ce este de fapt? E chiar atat de greu sa fii tu insuti si sa renunti la masca, chiar si pentru o zi? Esti de- a dreptul patetic, dar, stai, cred ca ti- am mai spus- o o data... Nu- i nimic, poate asa iti intra in cap...
Dupa tot discursul lui Mel, Tom s- a ridicat si i- a spus:
Tom: - Sensibilitatea ta e... inexistenta.
Mel: - Ai incalcat regula de care ti- am amintit acum nici mai mult, nici mai putin de un minut si jumatate, i- a zis si s- a dus spre el hotarata sa- i " avarieze" "prietenul si tovarasul cel mai de pret", moment in care Tom a apucat- o de mana, a rasucit- o in asa fel incat a lipit- o de perete si apoi a sarutat- o... Impreunandu- se, buzele lor s- au strans, cu o patima furioasa cateva clipe. Apoi, Mel a ripostat cu o palma pe care am auzit- o din camera... Se pare ca si ceilalti la fel, fiindca la trei secunde dupa au iesit toti pe hol.
Mel : - Sa nu mai faci asta niciodata!
Tom: - E valabil si pentru tine, altfel, stii ce patesti! Tocmai ai aflat cu ce rspund la palme. A, si daca ma urasti atat de mult, de ce mi- ai raspuns la sarut?
Mel: - Stii ce? Du- te si impusca- te! Esti un prost! Un mare imbecil! Nu- ntelegi nimic!
Tom: - Poate! Tot ce inteleg e ca esti moarta dupa mine, dar n- ai recunoaste nici pe scaunul electric! Ma placi, asta- i adevarul! N- ai decat sa te impotrivesti, sa tipi, sa urli, n- o sa te ajute cu nimc.
Cine l- a pus sa vorbeasca? Pentru asta si- a mai luat o palma...
Mel: - Du- te dracu ! i- a dorit ea din inima si a luat la fuga. Nu stiu cum a reusit sa treaca de body- guard, dar ideea e ca a ajuns in strada si n- a reusit nimeni s- o mai prinda...
Jo: - Daca prietena mea pateste ceva, roaga- te la toti sfintii sa nu te gasesc, fiindca daca o fac, esti un om mort!
Am intrat in camera, m- am schimbat, si am plecat cu gandul s- o gasesc pe Mel, orice- ar fi. Nu stiu ce se intamplase in seara aia, parca si vremea o luase razna, o data cu noi. Incepea o furtuna puternica sau poate doar o ploaie torentiala, calda de vara... Ma simteam extrem de neputincioasa, nu stiu ce- mi trecuse prin cap cand m- am gandit c- as putea s-o gasesc pe Mel intr- un oras necunoscut. Ploaia se intetea din ce in ce mai tare si eu ma ratacisem complet. Eram uda leoarca, glezna incepuse din nou sa ma doara, ma agatasem in nu stiu ce tufa si- mi rupsesem tricoul, rasuflam din ce in ce mai greu, nu mai vedeam nimic fiindca se oprisera luminile de pe strada si ma simteam din ce in ce mai slabita fiindca nu mancasem mai nimic. In plus, nici urma de Mel. Nici acum nu- mi amintesc prea bine ce s- a intamplat, stiu doar ca mi s- a pus in fata ochilor ca o perdea neagra si am cazut. Nu stiu nici dupa cat timp m- am trezit, dar cand am facut- o, eram in mansarda din casa de oaspeti a parintilor lui Mel. In camera erau mai multe lumanari aprinse, iar eu eram acoperita cu o patura. Cand am incercat sa ma ridic, Bill a aparut undeva din bezna si mi- a spus sa stau acolo:
Bill: - Nu te ridica. Ai febra si ti s- a umflat putin glezna...
Jo: - Cum am ajuns aici?
Bill: - Cand te- am gasit pe strada, delirai. Spuneai ceva de cabana, de Mel. L- am sunat pe impresarul nostru si i- am cerut adresa de aici. Eram chiar foarte aproape. M- am gandit c- ar fi mai bine sa te aduc, decat sa facem tot drumul inapoi pana la casa. In plus, am fi putu- o gasi si pe Mel.
Jo: - E aici?
Bill: - Nu... Oricum, oamenii nostri o cauta...
Jo: - Trebuie sa plecam. Nu pot sa stau aici, cu mainile-n san si sa astept pana- o sa apara Mel...
Bill: - Intotdeauna te gandesti mai intai la altii si de- abia apoi la tine?
Jo: - In momentul de fata, nu ma intereseaza nimic altceva decat sa- mi gasesc prietena.
Atunci am incercat sa ma ridic. Bill insa m- a pus din nou in pat, mi-a pus pe frunte o carpa rece si a dat patura la o parte ca sa se uite la glezna. A apasat putin.
Jo: - Au, doare!
Bill: - Ma gandeam eu...
Jo: - Si- atunci de ce mai apesi?
Mi- a aruncat o privire dojenitoare ( exista cuvantul asta? ), a scos din buzunar crema de acum cateva zile si a inceput sa- mi faca masaj...
De aici, interzis minorilor...
Vantul sufla mereu si uneori canta parca o chemare prelunga, confuza, ademenitoare, afara. Eu eram uda, mi- era frig si tremuram. O data cu atingerile, privirile lui s- au oprit asupra mea, m- au invaluit cu farmecul lor rece, strabatandu- mi prin ochii adanci toate ascunzisurile inimii, rascolindu- mi, tulburandu- mi gandurile... A inceput sa ma sarute usor, sa depaseasca bariera la care se oprise cu cateva zile in urma si sa scape de detaliile nesemnificative cum ar fi hainele...
Jo: - Poate c- ar fi mai bine sa nu...
Mi- a acoperit buzele cu degetul ( daca vreti sa stiti era aratatorul) si continuarea probabil v- o inchipuiti...
A treia parte
Am deschis ochii. La inceput am ramas dezorientata. Visasem? Asta se intamplase? Doamne, cat imi doream sa fi fost un vis.Nu reuseam sa- mi dau seama unde eram si ce se intamplase.
Am intors capul intr- o parte, am recunoscut silueta adormita a lui Bill si mi- am amintit deodata totul.
Mi- am tras cearsaful pana la gat. Ma simteam extrem, extrem de stanjenita. Nu- mi statea in fire sa actionez fara sa ma gandesc de " n" ori la consecintele faptelor mele si cu o seara in urma ce facusem? Doamne, nici nu voiam sa- mi amintesc ca actionasem dupa instinct, din... Ah! Fara protectie, fara nimic?
- Ipocrito! mi- am zis mai apoi.
Nu stiu exact cat imi parea rau si cat nu. Mi- am promis ca nu ma voi grabi niciodata si ca n- o voi face decat cand ma voi simti pregatita si acum ma trezeam in patul lui( patul era al meu, dar ideea o intelegeti)...
Am incercat, pe cat de incet posibil sa ma dau jos din pat si sa ma imbrac inainte sa se trezeasca. Dar n- a fost sa fie. Cand sa reusesc, s- a ridicat pe jumatate, apoi s- a trantit la loc pe perna si a scos un sunet de om care de- abia se trezise.
Bill: - Cat e ceasul?
Jo: - Putin trecut de sapte.
Bill: - De ce te- ai trezit atat de devreme?
Jo: - Daca- ti spun ca asa sunt obisnuita, ma crezi?
Bill a dat din cap in semn ca nu.
Jo: - Daca- ti spun ca asta e ora mea de trezire, ma crezi?
Din nou, Bill a dat din cap in semn ca nu.
Bill: - Era trecut de unu cand ne- am culcat.
" Culcat" ? Asta sa i- o spui lu Mutu( , pardon) lu mutu ...
Bill: - Te simti stanjenita?
Am dat afirmativ din cap.
Bill: - Imi pare rau, poate ca n- ar fi trebuit sa insist.
Grozav! Amandoi regretam ceea ce facusem? Adica, chiar fusese o greseala? Da, normal ca fusese o greseala- imi spunea o voce interioara. Las- o- n pace, n- a facut decat sa- si urmeze inima- spunea alta. Inima? Nu ma face sa rad! - a revenit cea dintai. Hei terminati!
Jo: - Nu e numai vina ta. Pentru chestii de gen e nevoie de doua persoane...
Bill: - Tu voiai sa plecam. E vina mea... Stai putin, acuma ce facem, ne luam la intrecere cu scuzele?
Jo: - Am fi de tot rasul, daca n- am fi de plans.
S- a ridicat, s- a apropiat de mine si m- a luat in brate. Doamne, cat aveam nevoie de ea ( imbratisare) la momentul respectiv!
Bill: - Esti bine?
Jo: - Presupun ca da... Cred ca, daca ma mai tii putin asa, o sa fiu si mai bine...
Putin ma tarziu ne- am imbracat si ne- am intors acasa. Mel era acolo. Din cate am inteles au gasit- o pana la urma si din fericire, nu patise nimic.
Cum am ajuns, din bucatarie a aparut Tom. Nici macar nu s- a uitat la Mel. Frate, ce m- a enervat! Dupa ce ca din cauza lui se intamplasera toate cele, o mai facea si pe ofensatul.
Tom: - Opa! Da voi unde- ati fost, porumbeilor?
Jo: - Tineti gura!
Bill: - De cand iti dau tie explicatii?
Si au plecat fiecare in camera lui. Apoi, am mers si noi in camera si i- am povestit totul lui Mel.
Mel: - Poftim??? Fara protectie? Fara... NIMIC???
Jo: - Hei, vorbeste mai incet.
Mel: - Jo, cred ca nu realizezi ce- ai facut.
Jo: - Mel, crede- ma ca realizez extrem de clar si sunt mai mult decat constienta ca am cam dat- o- n bara...
Mel: - Nu te recunosc. Mi- ai zis ca n- o vei face niciodata asa, doar de dragul de- a o face. Ca vrei sa fie totul ca la carte, ca...
Jo: - Stiu, stiu tot ce- am zis. Nu vrei, te rog, sa schimbam subiectul? Mai incolo mergem cu ei la repetitie, nu?
Mel: - Nu, nu, nu, greseala. Mergeti la repetitie. N- am de gand sa- i vad fata de lepra, cretinului.
Jo: - Termina cu prostiile! O sa ajung sa cred ca are dreptate, ca tie chiar iti place de el si ca- l eviti, fiindca, bineinteles, stii si ce haimana superficiala, perversa si alcoolica e. Ca eviti sa fii ranita din nou...
Mel: - " Nu vrei, te rog, sa schimbam subiectul"? m- a imitat Mel cu impertinenta.
Jo: - Ma stresezi la culme cand faci asa.
Mel: - Sentimentul este reciproc.
Jo: - De ce nu accepti ca- ti place Tom?
Mel : - De ce nu accepti ca n- ai habar de ceea ce se intampla in viata ta?
Jo: - Habar n- am ce se intampla cu viata mea.
Mel: - In viata ta, nu cu viata ta...
Jo: - In viata mea, nu cu viata mea...
Mel: - Bine,atunci, cred ca si mie imi place putin Tom...
Jo: - Iti place Tom, nu- ti place putin Tom...
Mel: - Bine, imi place Tom. God!
La repetitie nu s- a intamplat nimic iesit din comun. Seara, insa, inainte de concert...
Tom: - Pe cel sau cea care mi- a luat chitara il omor instantaneu. Daca nu mi- o inapoiaza in trei secunde s- a terminat. 3, 2,...
Mel: - Bravo, bravo! Baietelul a invatat sa numere. Felicitari!Ti- a luat destul de muult...
Tom: - Tu ai fost, nu- i asa? Tu mi- ai luat chitara.
Mel: - Recunosc ca nu mi- a venit asa o idee geniala, insa il felicit din suflet pe cel care a facut- o.
Tom: - Da- mi chitara! Nu pot sa intru pe scena fara ea! Da- mi chitara!
Mel: - Ai baut? Ti se pare tie ca am vreo chitara ascunsa pe undeva? Sub bluza, sau unde?
Tom: - Nu- mi arde de glume. Da- mi chitara.
Mel: - In genunchi si ma mai gandesc.
Tom: - Esti nebuna daca ai impresia ca o sa ingenunchez inaintea ta...
Mel : - Nu- ngenunchezi, nu primesti chitara. Tu alegi...
Tom: - Imi pierd rabdarea! Da- mi odata chitara!... O.K. N- o face pentru mine. Fa- o pentru fanii trupei, pentru toti cei care au venit aici. Doar ei conteaza, nu e vorba de mine, nu intelegi? Nu contez eu...
Mel: - In genunchi!
Pauza... Pauza... Pauza...
Pauza si... a ingenuncheat... Dupa, Mel i- a intors spatele, indreptandu- se catre cabina noastra.
Tom: - Stai, stai, stai! Si chitara?
Mel: - Care chitara?
Tom: - Faci misto de mine?
Mel: - ...Pot sa sun un prieten? ...
Tom: - Adica n- ai chitara...
Mel: - Adica n- am chitara.
Tom: - Vrei sa spui ca tocmai am... in fata ta si tu nu... Daca te prind ai incurcat- o...
Tipul cu ochelari: - Hey, sunteti gata? Hai, hai, hai, adunarea, toata lumea!
Tom: - Fa- mi repede rost de- o chitara.
Tipul cu ochelari: - De ce? Ce s- a intamplat cu chitara ta?
Tom: - Poveste lunga, fa- mi repede rost de o chitara!
Ma rog, s- a rezolvat si cu chitara pana la urma- nu in sensul ca au gasit- o, insa.
La sfarsit, Tom a gasit un biletel in cabina: " Iti vrei chitara inapoi? Come and get it!" si, ma rog, aparea locul in care se presupunea ca era. De ce " se presupunea"? Fiindca acolo avea sa apara cineva, nu ceva. Si Mel primise un bilet pe care scria ceva de genul: " Daca ai curaj, vino dupa concert..." bla, bla bla.
Tom a intrat, hotarat sa rascoleasca toate coltisoarele magaziei aleia parasite. La putin timp, a aparut Mel.
Mel: - Ce cauti aici?
Tom: - Am venit sa- mi recuperez chitara. Presupun ca tu stii mai bine unde e , asa ca, ar fi bine sa ma scutesti de- un efort si sa mi- o dai.
Mel: - Nu eu ti- am luat- o.
Tom: - Da, si eu sunt o maimuta spanzurata de- o macara ruginita.
Mel: -Tu ai spus- o, nu eu...
Tom: - Stii ce? M- am cam saturat de situatia asta! Da- mi odata chitara.
Mel: - N- o am. Nu stiu unde ti- e chitara! Care parte n- o- ntelegi?
Tom: - Tu crezi ca sunt prostul tau? Ma umilesc, ingenunchez in fata ta, te rog, si- mi spui ca nu tu ai chitara?
Tom incepuse sa se enerveze. Se apropia tot mai mult de ea, cu intentii, probabil, nu foarte binevoitoare.
Mel: - OK, recunosc ca am exagerat cu faza cu ingenuncheatul, da cineva trebuie sa- ti dea o lectie. Nu esti tu buricul pamantului, nu toate elementele universului se rotesc in jurul tau. Maturizeaza- te! Crezi ca daca esti surprins intr- o seara cu trei fete diferite esti mai interesant? Cine te crezi, de fapt? Iti inchipui ca poti " sa- i faci bucuria" oricui si oricand ai tu chef?
Tom: - Taci!
Mel: - Fac pariu ca habar n- ai daca pe ultima tipa careia i- ai pus- o, o chema Jenny sau Judy!
Tom: - Taci cand iti spun!
In timpul asta se tot apropia de ea. Il scosese din pepeni de- a binelea.
Mel: - Adevarul supara? Sa- ti mai zic cateva? Cred ca ai defectu stricat! Rau de tot! ... Hei, ia- ti jegurile astea de maini de pe mine!
Tom: - Daca nu- ti tii gura...
Mel: - Daca nu- mi tin gura, ce? Inceteaza, ia mana!
Tom: - Daca iau mana, promiti sa taci?
Mel tremura destul de tare si totusi n- a incetat.
Mel: - Esti un cretin, complexat si impotent!... Bou cu diploma! Si pe deasupra, sensibil ca un colac de closet! i- a strigat.
Asta a fost picatura care a umplut paharul. S- a repezit spre ea, a lipit- o de zid si a inceput sa- i ridice bluza.
Mel: - Termina!
Tom: - Impotent? Cretin complexat si impotent??? Bucura- te! Tocmai vei descoperi cat de impotent sunt. Ma gandesc bine si poate iti voi face si tie " bucuria" . Cred, sincer, ca de asta ai nevoie in momentul de fata. Asta e cauza isteriei tale cronice.
Mel: - Termina cu mistourile! N- am chef! Ia- ti mainile de pe mine.
Tom: - Care misto? Ti se pare ca glumesc in momentul de fata?
Pe bune acuma, oricine l- ar fi vazut si- ar fi dat seama ca nu glumeste.
Mel: - Termina! I- a spus din nou, a reusit sa- l indeparteze si apoi a incercat sa deschida usa magaziei.
A prins- o din nou de maini si i- a desfacut fermoarul de la fusta.
Mel: - Ce vrei acum? il intreba Mel disperata deja, cu ochii in lacrimi. Sa spun ca- mi pare rau? Ca am gresit si ca te rog sa ma ierti? Nu pot sa fac asta. Chiar nu- mi pare.
Tom: - Vai, dar nu te obosi! N- o sa te ajute cu nimic. Sau poate ca... i- a spus el dandu- si tricoul jos... o sa ma mai gandesc, daca ai atata " consideratiune" pentru umila mea persoana.
Mel: - Bine, bine, imi pare rau! Esti cel mai potent din lume...
In ochii lui se aprinsese deja o stralucire mandra.
Tom: - Si cel mai sexy...
Mel: - Si cel mai sexy...
Tom: - Cel mai inteligent...
Mel: - Cel mai inteligent...
Tom: - Si- mi pare rau ca ti- am luat chitara.
Mel: - Nu eu ti- am luat chitara! Gustav a luat- o. Nu stiu de ce, dar el a luat- o... si- a reusit sa- l impinga. El i- a aruncat bluza si a inceput sa se imbrace. Mel inca nu putea sa se opreasca din tremurat. Rimelul i se intinsese tot pe fata... A urmat o pauza in care nu si- au mai spus nimic.
Tom: - Habar n- am cum reusesti sa scoti cea mai rea parte din mine la suprafata... Ai asa, un talent special...
Mel nu l- a privit. N- a facut decat sa- si traga nasul si sa stranute. Din celalalt colt al incaperii, s- a apropiat si i- a dat hanoracul lui, ramanand doar intr- un tricou cu maneca scurta. Apoi, cand a vazut ca are tot machiajul intins pe fata, si- a dat jos chestia aia de la mana, i- a ridicat usor capul cu mana si a inceput sa- i stearga lacrimile.
Tom: - Nu sunt chiar cel mai mare nemernic de pe planeta asta, asa cum crezi tu.
Mel: - In cazul asta, ai un mod foarte ciudat de a arata- o.
Tom: - Poate... Oricum, nici tu nu esti usa de biserica...
Mel: - Hey, nu da vina pe mine ca esti tu...
Tom: - Hey, hey, hey, acuma ce facem? O luam de la capat?
Mel: - Tu ai inceput...
Tom: - Dupa cum bine ai observat, usa e inchisa, deci chestia asta a fost planificata de cineva. Prin urmare, trebuie sa petrecem noaptea impreuna.
Mel i- a aruncat o privire...
Tom: - Nu, nu, nu, nu la ce te gandesti tu... O, Doamne, nu sunt violator in serie, nici Don Juan, nici Casanova... Ideea e ca nu putem iesi de aici pana maine dimineata. Trebuie sa ajungem la un compromis, altfel suntem in stare sa ne taiem capetele reciproc. Nu ma ataci, nu te atac, e simplu.
Au stabilit regulile si restul serii s- a petrecut in deplina pace si armonie. Uimitor, avand in vedere ca acest fapt venea din partea lor, nu? Chiar au inceput sa vorbeasca( scuzati cacofonia) ca oamenii.
Tom o asculta cu mare atentie si totusi, nu pricepea de ce. Suflul ei usor salbatic ii intra in suflet, prin toti porii, ii alina toti nervii. In acelasi timp, privirile lui se odihneau pe buzele ei umede, atunci cand vorbea si se miscau convulsiv, cu o oarecare imputare. Incerca sa uite de ceea ce simte si nu reusea. Intre mintea si inima lui era un zid in fata caruia era total neputincios. Oricat s- ar fi chinuit sa- l darame, il simtea tot mai puternic. Si totusi...
A doua zi, dimineata, usa magaziei s- a deschis. S- a auzit un ras de soprana isterica ( era a lui Georg), iar cei doi( care dormeau pe jos, imbratisati) au sarit de parca i- ar fi picat cu ceara. Gustav si Georg planuisera toata chestia, in ideea de a- i face pe cei doi constienti de ceea ce se intampla.
Gustav:- M- am gandit c- ati avea nevoie de un mic impuls.
Tom: - Un mic impuls pentru ce?
Georg: - Ei, acuma n- o face pe nestiutorul.
Tom: - Tot ce stiu in momentul de fata, e c- o sa va bat rau de tot pe amandoi.
Cand au ajuns, eu inca dormeam. Imi era extrem de somn si nu- ntelegeam de ce. In plus, mancasem o cutie plina cu bomboane de ciocolata cu o seara inainte... Hmmmm... Ce m- a speriat e ca mi s- a facut rau. O, Doamne! Somn, pofta de ciocolata, greata???? Nu, nu, nu... Asa ceva nu mi se- ntampla tocmai mie!
AJUTOOOOOOR!!!
Nu, deci serios, daca sunt insarcinata? Doamne, Te rog din tot sufletelul meu mic si negru, fa sa nu fiu insarcinata! Te rooooooooggggg!
Cred c- am innebunit de tot. Pe la 12, am descoperit o intreaga lume de fantezii, avandu- l ca subiect pe Bill: Bill purtand bebelusul in brate, Bill fugind acasa dupa concert, incantat sa ne gaseasca pe amandoi, roz bombon si luciosi in baie si, in anii urmatori, raspunzand cu un incredibil entuziasm chemarilor la sedintele cu parintii, care au loc dupa- masa.
Imi inchipuiam un bebel haios si simpatic, cu o moaca de tot rasul, care sa semene cu el; un bebel rumen in obrajori, pe care sa- l tin intr- un cos imens pe post de patut, pe care sa- l cresc intr- o cabana la munte, izolat de agitatia orasului si pe care sa- l cheme David.
Apoi l- am vazut pe Bill. Am reactionat ca o isterica atunci cand a vrut sa ma sarute, am fugit si m- am inchis in camera. Am chemat- o pe Mel si i- am zis sa mearga la farmacie si sa cumpere un test de sarcina urgent. Cand s- a intors, m- am uitat la punga aia vrei juma de ora ca la o bomba pe cale sa explodeze si pana la urma am intrat in baie. Am facut ce trebuia facut si am asteptat cu greu cele 3 minute. Ultimele 3 minute de libertate apoi am luat betigasul si aproape ca am urlat de groaza. Acolo, pe betigasul cu pricina se zarea o liniuta albastra, pronuntata si clara!!!!!!!.... GOOOODDDDD!!!
puneti si voi....
27.1KB
|
|
